am alergat după timp desculță
cu sufletul în palme,
cu flori de mac în păr
și albăstrele pe gene

am vrut să-l prind ca pe un fluture
în insectarul așteptărilor mele
unde împlântam pumnale
în ore ce nu vor să fie
sau nu vor să stea
am vrut să-l scot secundă cu secundă
printre degete
să-l storc de toate clipele
rele, bune
să-l pun la ureche ca pe o scoică
să aud marea din mine,
dar când l-am avut preț de o răsuflare
în pumn
am înțeles

locul timpului e în suflet,
iar sufletul are nevoie de libertate
ca să nu îmbătrânească