si flori se vor naste din oasele mele


e noaptea luminii – ninge
cu flori de piersic ,
de par si zahar
vin dintr-un tinut indepartat
sa bat la usile oarbe
cu degete invinetite ,
sa va chem la inmormantarea
acestui prieten .


(e o pedeapsa aceasta !
sa ma pierd prin paduri
si ploaia sa-mi ofere spectacol
de umbre si ceata
copacii m-au indrumat catre voi
urmasii mei ...
acolo sunteti cu mine
mai vii decat sunteti . )


i s-a furat viata de om
si-a ramas undeva intre cele doua lumi ,
cine se va ridica langa el
sa ceara vecinilor porumbei
sa-l ajute sa zboare ?


30 septembrie 2004