Scuipat pe stradă
Moștenesc frica ochelariștilor
De ninsoare
Râd de mine
Femeile frumoase pe care aș vrea să le am
În clepsidră, fir de nisip peste fir de nisip
Sunt moștenitorul
Unor pagini albe, frumos cartonate
Sunt moștenitorul
Unei gări fără peroane, în care trebuie să sari din tren, într-un loc foarte ciudat
Acolo numai o fântână în mijlocul câmpului
Prevestește gara
Sunt un învingător
I-am zâmbit dușmanului meu de moarte
Iar el a trecut mai departe , pe stradă
Către moartea lui.
Sunt un moștenitor
AL morții părinților mei
Și asta doare...