Cei care împart tot



Cu-adevărat, n-am să vă dau nimic –

Nici blid, nici țol, nici har, nici firfiric –

De ce să vă rețin, din ce vă place?

Cu-adevărat, dormiți, vă rog, în pace!



Cu-adevărat, nimic n-am să vă dau –

Nici rai, nici iad, nici Omega, nici Tau –

De ce să vă răpesc sublimul timp?

Visați, vă rog, în Hades, sau Olimp!



Cu-adevărat, de ce fel de cuvinte

Aveți nevoie-n inimă, și minte?

Nu eu sunt priceput să vi le spun –

Trăiți, în cer, sau casa de nebuni –



Cu-adevărat, vegheați să se muncească

Și jos, în iad, și-n fabrica cerească –

De ce să vă opresc prea scumpa trudă?

Munciți, vă rog! Natura este crudă!



Cu-adevărat, cândva, știam nimic –

Nici astăzi, să câștig un firfiric –

De ce să vă rețin să înmulțiți

Plăcerea de-a fi singuri, fericiți?



Cu-adevărat, cu vorbele-mi de clacă

Chiar Dumnezeu, prea bunul, ce să facă?

Și totuși, numai El îmi mai suportă

Sporovăiala lungă, pe aortă –



Cu-adevărat, și scrisul, chiar, e trudă –

Cititul, ascultarea lui, asudă –

De ce să vă opresc să fiți cuminți?

Rugați-vă, vă rog, doar pentru sfinți!





13 ianuarie 2009