dacă vreți să știți cât e ceasul luați-o drept în față până când nu veți mai găsi nici o ușă
apoi respirați adânc un funcționar în pantaloni scurți va coborî pe o frânghie(pe care probabil nu o veți observa) și vă va spune
,,două veri cu tămâie la capăt trei degete împreunate patru secunde mai târziu de la ultimul zâmbet
cinci inimi rahitice șase copii cu umeri striviți șapte bancnote desenate la un azil de bătrâni
opt lingurițe de ,,ce ai’’ fără nici un gust nouă reproșuri îngrămădite zece cântece impregnate în lobul drept
unsprezece porții de supă amară doisprezece plimbări în cerc tre i sp re ze ce ‘’
apoi va avea o criză de inimă nu-și va reveni niciodată toata lumea (inclusiv dumneavoastră) va crede că a vrut să se spânzure
dar nu nu asta era problema lui ați fi văzut că știa foarte bine să vă spună ce nu vreți să auziți vreodată fără să vă calce pe glezne măcar
fără să vă privească și mai ales fără să vă uite
probabil că ați mai fi avut întrebări dar toate cuvintele s-au învinețit datorită crizei cardiace mondiale veți fi rugați politicos
să mergeți acasă cu timpanele sparte