Dor…
Sebastian Lala


Se văd săraci în zare,
Despăduriți, uitați de soare,
Mici coloși pe moarte,
Căci de viață nu au parte.

Uitat de suflet obosit,
Și cu obrazul rumenit,
Stă și cântă culcușit,
Numai tăcerea…

La fel grăiește goliciunea,
Gândurilor fără rost
Și spune cald și fără frică,
Nimic, e de prisos.

Trec zile și trec vise,
Trec mii de doruri fără grai
Și zvâcnesc în sine crize,
Căci nu pot veni aici…
La gura ta de rai…