agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-14 | |
O scrisoare lucioasă într-un plic șters de vreme
În care-au fost înșirate peste-o sută de poeme. Peste-o sută de sentimente furate de-un portret Al unui om ce iubea: al unui om perfect. Chiar nu vezi că nu-mi pasă cum ai ajuns? Mai adânc de-o fațada nu ai patruns! Nu-mi cunoști viața și nici trăirile-ascunse, Nu-mi știi nici soarta, nici senzațiile induse, Ǎsta-i un vis mult prea palid de-al meu Ca sa-l scrii tu în poeme ce nu costă un leu. Nici nu mai știu cine-ai fost, cine-o fii, Dar îți spun că nu te vreau cât timp oi trai! Nu mai e scrisoarea, nici poemul, nici tu. Din tot ce-a fost odată am invățat să spun NU! Nu te cunosc și nici nu mai am de gând să o fac, Și uită-te la cuvintele-astea de pe foaie cum zac. Anonimă-i scrisoarea, anonim autorul, Nu mai știu unde-i plicul, anonim e decorul. Am uitat cum e să mai cunosc ce-i ființa, Când din tot ce-a fost în noi a rămas doar dorința.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate