Penibilul te oprește să ii spui că-l iubești
Dar cu fiecare sărut tu doar te-amăgești
Crezând că poate simte și el la fel ca tine.
Dar îl vezi pe el scriind zeci de rime?

Prima oară-mpreună: ce bine a fost!
Te ținea de mână fără vreun rost.
Te mințeai că tu ești aia care-a cucerit
Dar ai terminat ca „tipa ce s-a păcălit”.

A doua oară, din ce in ce mai bine,
Deja de-a treia oară nu mai aveai haine pe tine.
Ai ajuns într-un pat de mascul feroce
Dar plăcerile nu au fost chiar reciproce.

Erai în al paișpelea’ cer: tu chiar îl iubeai
Dar se-ndepărta de tine de câte ori lipseai
Din patul lui... sau viața... sau... și tu ai uitat
De câte ori l-ai lăsat cu pantalonul agitat.

A zis că-i perfect și ca proasta l-ai crezut.
Chiar a fost perfect, dar numai la-nceput
Când te ținea de mână fără vreun rost.
Acum poți să spui simplu „a fost”.