E la fel ca atunci când,
așteptând în tren,
îți imaginezi că
mergi invers și
încerci să-ți retrăiești viața
luând inbox-ul email-ului
de la coadă
la cap.

La fel ca atunci când,
mare fiind,
vrei să devi
iar mic
să-ți innăbușești dorința
de a te face mare.
Asta așa,
pur și simplu,
să nu te mai surprinzi
numarând
invers
în tren .


Deși, de la o varstă,
îmbătrânești
și numai crești
e ca atunci când,
numărând de la 851.472.000 la 1,
te intrebai cum
ai ajuns atât de repede
la 3,14,
la valoarea lui Pi
și la clopotele gaussiene.
Ferecat în gânduri
sub clopotele
mai sus menționate !


E ca atunci când,
de la secunda 10 la secunda 1,
se face
an de revelion și tu
ești ancorat tot in anul care,
de la secunda 1
nu mai E!
și valoarea lui Pi
nu te ajută
să evadezi
și nici măcar
să excelezi
în ecuațiile clopotelor
mai sus menționate!


E ca atunci când,
deviat de la o stare
de a fi
devi eter,
un aer aburind
și muribund!
Așa cum iți amintești
de acum
inapoi
ca să afli cum ai ajuns
Aici!


și nu e ca atunci când,
totul e firesc
și defilează normal
și lumesc
prin tine !
Cu tânăr,
Cu nuntă,
Cu plozi,
Cu hernie
și muritor.

E ca atunci când,
dai rewind
pe un VCR vechi
unei casete și mai vechi
pe banda căreia
stă imprimată
o comedie slabă
cu tine,
dând rewind
pe un VCR vechi unui
film cu amintiri
și mai vechi
care te duce cu gândul la tine
când erai mai mic
și inutil iți doreai să te faci
mare
să poti numara invers...
în tren!