Eu sunt iar cu mine însumi
printre pădurea de stele,
printre iarba ce despică lumea-n două
eu sun iar, întodeauna, eu cu mine
când e frig și când e cald,
când se sparg norii și picur
ploi ce se stind
dar tăciunea lor continuă să ardă
pe pământul despărțit în două
de magia ce mă leagă
să fiu iar cu mine însumi