Mi-e sete de setea aceasta.
De timpul când cerbii se-ntind
spre apele crude,
dar și de ziua când lupii
vor învăța cântecul unei ierni
ce-i doare.
Ei se hrănesc cu ziua de mâine,
ei sunt însoțitorii
spre ziua de apoi.

Visul moare de fiecare dată
pentru ultima oară
ca o egretă
înecată în cer,
cu fiecare toamnă cocorii își țipă
norilor surzi
neîntoarcerea
atârnată de pene.

Apa pe care o beau
e doar lacrima lunii
și nu e sângele
crucii
vreunui sfânt.


Câlin de Saint-Ex