Vinovat


Nu am nimic, nu te teme
Vinovată...
În oameni
Tristețe ce cerne grămezi
De noroi
Adâncă mi-e groapa iubirii
Tristețea mai singură
Tu mie,
Eu ție
Sufletul uitat
La Poarta Raiului.
Prea grele haine
Pe umeri obosiți și goi
Și soarta noastră era doi
Dar unul vinovat...
Pentru-amândoi.