Te vreau ca pe gura de apă,
când setea gândirea îmi frânge,
când visul îmi arde sub pleoapă,
când dorul e lavă în sânge...

Vreau cântecul tău din vertebre;
minunea-ți din ochi și răsuflet,
să-mi curgă albastrul în suflet...
și-n oase rămâie... legendă...

Să fim iar sub cerul terestru,
un fir de nisip în iubire;
cât mintea nu-mi pune sechestru,
pe vise, pe reânflorire...

Rotundă în suflet e luna...
și vraja iar scutură cânturi,
ca flori primăvara în gânduri...

/ Ce vine apoi... e totuna!... /

...............................................................................................................

Dragostea ia ființă în moduri diferite și mereu se supune legii firii... omul mărunt...
în fața dumnezeirii ei, fără să-i poată decide prezența, fără să-i poată opri plecarea...

Fâșii de vânt solar, atrase magnetic de pământ, spre poli... se izbesc de particule din aer strălucind mirific... Așa se naște lumina polară și dragostea... / cât ai clipi!!!... /

Ciclul: Minunea de a fi
18.01.2008

Düsseldorf