este frumoasă duminica asta
un soldățel de plumb se zgâiește
ascute privirea
mă somează să-mi pregătesc plexul
îi sunt ținta perfectă
pe gură îmi iese soarele roșu
oasele pregătesc inima
să străbată cu simțuri treze
și moartea asta

îi sunt ținta cu cercuri mici
revoltată că nu trage în mine la timp
nu trage când orbecăi
sau când nu mai aud decât
ciudățenia din celălalt
așa ca o caracatiță avidă
îl devoră lent
îi suge sufletul până se albește

mă proptesc zdravăn de perete
- trage hai trage odată îi urlu -
în mirarea lui crudă
în compasiunea lui ucigașă
nu vreau să mai zac
am o blândețe cu duhul ei cu tot
nu e de aici
și asta îmi face tot mai rău
nu pot fi neîngăduitoare cu morții