văzduhul devenise greu de tine
disipat cum erai în efemerul orei
asemeni argintului viu

arșița se târâia pe brânci
să-ți lingă umbra
coapsele fetelor de optsprezece ani
se acordau în glorioase simfonii wagneriene
în preajma ta

și
fără-ndoială
toate gospodinele din balcoanele cu mușcate
te strecuraseră-n sân
în timp ce-și agățau în cârlige
oftaturile
laolaltă cu pantalonii fiului imberb
te gătiseră-n gând și te-nmuiaseră în cerul gurii
mai dulce mai condimentat
mai fierbinte

tu pășeai învelit într-o crustă aurie de adjective
dizlocând cu umerii mirosul amiezii tăcerea stătută
însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri
în urma ta clipa foșnea fecundată
până-n adâncul ei straveziu

te-am topit într-un vis
și ți-am sorbit trecerea
olimpianule
necunoscutule scurs din împlinirea altei femei
peste pielea nudă a duminicii mele.