Melancolice inimi, ușor derutate,
Amărâte ființe mă strigă mereu,
Mă cheamă pământul departe,
Mă strigă în noapte... Îl strig si eu,

Agnostice lacrimi pe fruntea-i amară,
În inima-i moartă, mă spânzură trupul,
Mă cheamă pământul afară,
Mă cheamă în seară... mă cheamă întrânsul,

Pendante chemări către moarte,
Ușor delicate cuvinte,
Mă cheamă pământul în șoapte,
Mă cheamă, iubito, la tine.