sân și măr și ieri

cafeaua are în fine gustul trezirii
cărțile tale rubensiene ne-acuză
răvășite peste cearșaf
răbdare hegel! te iubim și pe tine
dar n-avem timp
înțelepciunea fericirii ne uluiește
suntem într-un montagne-russe
micile alinturi domnesc haotic
și ne e bine așa
proști de-ndrăgostiți
cu mic dejun cu roșii și castraveți
și un film văzut de zeci de ori
separat
răsuflăm împreună la final
și tragem cu ochiul – stânga/dreapta
deși ne ținem de mână
și știm
suntem în siguranță – aici
adică în tine – ba în tine – te iubesc
simplu de retezat cuvinte
cu tine în brațe
totul e un decor
pentru tine, femeie…

mâine nu plec