Gravai cu mâna scrumului,tendințe de sânge amar...
Mă înecam în pudoarea țigării tale veșnic stinse,
pe care o vedeam aprinsă în tine, ca un lampadar.
Au ramas acele litere ale scrumului...



Le simt rasuflarea în gâtul spiritului,
Și adulmec scrumul din frumtea cerului
Pătat la fel ca mine,cu irosința...
Nu mai fuma lângă mine, Viață!
Te rog...