tai din tăcerea dimineții
o bucată bună de dorință

după o noapte ce se credea polară
sărutul aburind pielea cojită
obișnuită
să țipi
când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc
din patul lui Procust

în sfârșit
poți să te răzbuni cu mâinile încolăcite
într-o îmbrățișare facem ocolul pământului

cu siguranță nu ne vom întoarce