sună ca un bucium ceasul de pe noptieră
bateriile îi sunt terminate
și ale mele la fel
încerc să opresc această lume bezmetică
și vreau să cobor
mă doare să văd secundarul patinând clipa
în miezul de pâine rămas
pe pragul unei colivii cu ușa închisă
și de neputință
apuc în mâinile acoperite cu neîmpliniri
fruntea unui copil din colț de stradă
desenat pe o schiță dintr-un birou
pătrat destin
văd într-o parte un loc de joacă
cu tobogan și gard vopsit albastru
și o baterie pentru un ceas
pe noptiera dintr-o viață
desenul și copilul
care am rămas.