În dimineața asta, am deschis geamul
ciripitul vrăbiilor fără de somn m-a trezit devreme.
Am tras adânc aer în piept și am simțit din nou
Aroma-ți dulce amăruie cum mă-ngenunche.

Umbra Lunii încă zâmbea din colțul cartierului
Și neobositul Far al dimineții se juca încă cu oglinzile
Când am realizat că gândul meu era departe.
Se cuibărise deja în poală-ți și aștepta sărutul de dimineață.

Claxoanele m-au trezit din reverie,
prima alaramă și prima suduială zdravănă mi-au dat fiori!
Este doar luni dimineață și toate frumusețile lumii tebuie să moară...
Noroc că pănă la urmă o să te vad!