Zâmbete putrede de-atâta perfidie
ÃŽmi scrijelesc necontrolat privirea
Mă zbat să nu mă pierd cu firea
E tragic,dar la suprafața-i comedie

Arunc la rându-mi rânjete de gheață
Ce-ar veșteji și cea mai verde tundră
Mă mângâi cu un gând ce mi-este umbră
Că am ca să trăiesc numai o viață

Când voi muri vreau lumea să auză
Că-s strâns legat cu lanțul fin
Al prefăcătoriei, și-apoi să suspin
Cu-n zâmbet acru-n colț de buză.