Picură iarna prin strofe târzii
și melancolia își caută
trup în mine.

Speranța se înalța peste
stratificate pânze de umbră,
călcând visele,liniștea.
Eu cresc odată cu ea,
și uneori mor;
dar știu că atunci m-am întâlnit
cu zăpada
în punctul cel mai de sus
al îndrăznelii,acolo,
unde numai brazii au curajul
să urce.
Iarna,fiecare brad e un prinț visător.

Și picură iarna prin strofe târzii
și melancolia îsi caută
trup în mine...