E noapte afara si greierii canta…
E-un cantec de jale, e-un cantec de dor.
Ascunsa sub plete, urechea asculta,
Iar ochiul priveste nocturnul décor.

Din norii de plumb o luna rasare,
O sfera perfecta cu raze de-argint.
Cazut in ispita, pierdut in visare,
Un vesnic romantic in suflet ma simt.

Privirea fixata si necontenita
Vegheaza tigara cu fum efemer.
Pierdut in visare, cazut in ispita,
Zaresc cum coboara un inger din cer.

Imi pare ca luna facuta-se soare,
Iar cerul de smoala facuta-se muri
Si scumpele perle de pe fundul de mare
I-au dat stralucirea acestei fapturi

Oh! Doamne, de unde ai luat frumusetea
Si-ai pus-o-n aceasta faptura de vis?
De unde curajul si indiferenta
Sa poti s-o transformi intr-un inger proscris?