Ceața groasă
coboară peste tristețile-mi îmbătrânite
trăindu-mă într-o cutie fără cheie.

Strânsoarea pereților
Nearcuiți de imaginație
Þipă mut către ideile
Negândite încă.

Poate că și ziua e mai scurtă
Din cauza viselor nelăsate sa zboare!
Timpul mi s-a comprimat
Într-un pahar cu vin alb
Pe care nu vreau sa-l mai sorb!

Mrejele vremii m-au gândit sălbatic
Să număr boabele de strugure copt.