Bucata de cer ascunsă
Își picură stropii durerii,
În culori sângerii,
Peste nopți și peste zile trecute-n asfințit.

Pereții se adună în minte și
Alungă nălucile ei obosite
De-atâta vis și adormire
Prin parcuri prăfuite de destin.

Lumini de foc și strigăte de nebun
Anină lin o lume ce se scurge
Prin canale mânjite de petele
Unui soare ce nu mai zâmbește...