înveșmântat în tăcere
ascult linia ce taie cu o secundă mai jos
inima ta
porțelan decupat dintr-o lacrimă

câte întrebări nepuse
toate adunate în ultimul univers
de atingeri încete
toate seduse de umbra farmecului tău
ce nu trece

puțin mai încolo
gândul meu în oglindă
se rupe în două
nici nu mai știu
de e noapte sau zi
peste urmele pașilor noștri
sunt doar eu ești și tu
sau doar umbre ce dor
în tăceri siderale ?

puls despletit
peste marea de lumi
ce-și răstoarnă credința
între zbateri de aripi
și joc de copii
nici o umbră nu crește
doar tu lăcrimezi
peste noi nesfârșit
iubiri de poveste