Și când era atât de cald
precum e frig acum
tot nu dormeam.
La marginea patului
alunecam printre foițele
aproape transparente ale
poveștilor cu tâlc,
găleți cu apă,
surcele,
gheață,
iar ai căzut cu cracii-n sus,
,, La masă,tu n-auzi? ! "


înotam câinește
( deși sunt zonuri că gâștele s-ar descurca mai bine)
în apele mâloase,
transparente ba 'ici,
ba colo,
ale femeilor corozive,
convexe
ce-și plantaseră cândva,
oricând,
sămânța în brazda aburindă
a coapselor neprimenite.
Dădeam capul la fund din când în când
și nici măcar nu-mi țineam nasul cu mâna.
iar ochii vraiște mă găseau atunci.
Bucată cu bucată apucam cu măselele minții
așa cum prunele din șanț le adunam
pentru țuică, tataie,
și mămăligă cu pământ reavăn fierbeai
pentru cazan.


Câte-o bretea de sutien,
dresuri forjate în menghina
pulpelor voluptoase,
stropi alb-gălbui
și menstra pe saltea,
toate nu erau ale mele!
Mă făceam mică atunci,
mică, mică.
mă chirceam și fixam
o gaură din mochetă
sau cablul usb.
Uite-așa mi-am croșetat cu dosul palmei
în creștetul concavității contrare
convexității celorlalte
fieșce detaliu
din care mă înfrupt acum cu nesaț
până mi se apleacă.
mă trag pe mâini
dar tot sfârșesc cu ele pe frunte
și capul în closet.
Mă întreb
unde te-aș mai găsi de-aș trage apa după?