Foame în munții poeziubiți

Seninul salivând niște nori smulge
din cerul devenit burtos tridentul

Lumina mai fierbe
ieșind din soare

Își picură mici dinți de zor
pe cărări abrupte aerul de ploaie

Așa ar începe pânzirea ploii montane
cu val și spume
șuierând clocotit prin aer
gonind cu torențialul duș
pe-un vulpoi ce ne-a ieșit în cale

La țanc în adăpost înalt
am degustat
o pastramă de oaie
cu vin roșu revărsat
apoi clătite
cu dulceață din cabană
ca să mă inund până la piele în mirosul femeii
pe care am adus-o-n Susai
ca pe-o haiducă
neprevenită de legile munților
în așteptarea
unei alte bucăți din viața
ascensională