Lacrimi saltarete pe pielea-mi timpuriu ridata…
Palma stanga, usor stransa, nemiscata…
Versurile unei melodii ce acopera linistea ingrata…
Si… sadismul neclintit al amorului uitat…
Trei… doi… unu…
Iubirea, daruirea, sacrificiul…
Confuzia, tacerea…
DUREREA…
Ecourile vremurilor ce au trecut peste mine mai vijelios decat o rafala de vant peste praf…
Si totusi… din cate au fost… acum e NIMIC…
Nascut din acel TOT ce altadata unea slabiciuni…
Privirea pierduta, transfigurata…
Aceeasi cicatrice a nesigurantei…vesnic nevindecata…
Timpul ce apasa greoi pe copila ingenunchiata…
Razboiul cu sinele… pierdut si castigat…
Atatea simboluri prin care-mi exprim umanul…
Pietre… ziduri… copii…
Pamant, greseli…
TACEREA…
De parca ar fi numaratoarea inversa al unui scurt metraj sentimental…
Regizat de insusi producatorul TIMPUL… ropot de aplauze...
Tragi-comic… trei…doi…unu…ACTIUNE!!!