fir-ar să fie
de soartă
de zaruri
de trifoi
de necunoscutul
care a hotărât ca asta să fie clipa
în care să hop-și-io
să privesc
să mă joc de-a stai-să-mă-trezesc
de-a fustițele
de-a prezentul
de-a poezia!

2000?

2000??

2000???!!!

mă ițesc în spatele vostru
în pantofii mei prea mici
cu mâinile mele prea scurte
și cuvintele mele PREA

ce n-aÈ™ da
să fi fost
prima!
atunci
ați fi căzut voi
împiedicați
pe amprentele mele
comparați

vă rugăm eliberați trotuarul
panoul e plin