Mi-a trezit dimineața un gând
despre forma rotundă
pe care o va lua călcâiul meu călător.
Dintre fructe pomite, vorbe cuminți
își deșirau iluziile,
mi-am lăsat ger aspru
să- mi îmbrace coapsele care
căpătau alt gust, de sărut insinuat
de respirația copacului sub care dormisem
așternutul de rădăcini mi s-a scurs
în coasta lipsă, presărând sare pe rană,
clipele mi-au adunat toate ridurile
într-un râs nebun,hohotind toți pașii
care pleacă, acum, la drum
sătui de așteptare de tine.