cântecul primăverii învie natura
răscolind simțirea pământului în firul ierbii
spiritul Dragobetelui coboară peste lume
să nuntească anotimpurile cu oamenii

mesagerul nopții ne întunecă mințile
ne logodim inimile topind omătul florilor de fragi
sub surâsul zânelor mirosind a tâmâioasă

peste tot mesaje de bucurie că mâine în ceruri
își unesc viețile punându-și coroane de logodnici
tinerii ce s-au prins în hora destinului

alergând prin pădurea trezită la viață
căutăm simbolul imaculat descântând iubirea
viorelele se jertfesc la icoana sfinților
înflorind în noi ardoarea zilelor ce o să vină
drept mărturie a sărutului de primăvară

trupul freamătă feciorelnic sub rochia albă
îți ascult povestea lăsîndu-mă-n mîinele-ți moi
iar ochii pe ochii tăi îi las și nimeni nu va ști
că am trăit o clipă de-agonie cu amprenta buzelor
în dezmerdări pe nurii ca un boboc de floare

inima valsează pe acorduri de Vivaldi
îmbrăcându-mă cu tine în noaptea ce coboară
și ochii tăi vitralii de culoare
mă fericesc mă tulbură ca valul
trezind a cerului binecuvântare