Te-am visat aseară. Erai viu...și mă strângeai la piept.
Era bine...era așa cum trebuia să fie, eram o familie
Nu cea mai reușită, nici cea mai unită, totuși e drept
Iubirea era acolo-n locul inimii, acum doar melancolie...

Se bucurau copacii, natura tresalta, pe chipuri fericire
Eram toți în micul univers de inimi, zâmbete fugare
Trăiam toți în armonie în visul meu de nemurire
Spuneam nu tristeții, nu durerii, lacrimilor amare...

Întrezăream speranța pe chipu-ți obosit de luptă
Te-ncurajam noi susținut în răvașe de mai bine
Le ascultai fervent, le memorai notă cu notă...
Deschide-ți sufletul, tată, nu duce tot cu tine...

Au rămas pe masă neatinse schițe, creioanele tăcute
E încă culoare în pasteluri și curge viața în cărbune...
Dă timpu-n urmă, tată, orele sunt azi din nou născute
Să pictăm împreună preț de-o clipă, ni-s firile nebune...

Suspină-n Crîng copacii să-i îmbraci în tonuri de pastel
Oare sus ai privit cerul la firul ierbii cum doreai pe pământ?
Flori stau goale fără a lor aură de culori departe de castel
S-a înfrumusețat cerul de când ai plecat acolo făr' de cuvânt...