iubi,

acuma desăvârșesc arta

o să-ți arăt universul sentimentelor pe harta inimii

aș putea fi ora adevărului în fața ta

întrebările ar rămâne blocate pe vârful limbii

într-un singur răspuns încontinuu: un sărut

să nu visezi, să nu visezi la sfârșit înainte de început

chiar de crezi că nu ți-aș plăcea

lasă-mă să-ți împletesc în păr o mărgea

să te strâng de mijloc

voi închide ochii și voi scoate din inimă foc

nu poți să ții pasul cu imaginația mea furibundă

abundă în suflet abundă, dar nu vrea să răspundă

al cui este acest sărut pierdut în necunoscut?

It’s just a game, it’s just a tragedy

the first day, the last day, the same day

life is just a comedy

and the world – its stage

my age, one second remains

the thoughts explode in my brains

ți-am pus numele în agendă agățat de un apostrof

of, of…

de câte ori te-am sunat

m-ai apostrofat…

nu m-ai înțeles

eu mă joc cu toate cuvintele

pentru că ele sunt un fel de dragoste de-a mea

inexplicabilă

amândoi avem același gând chinuit

într-un vis interpretabil unde

te pot cuceri doar cu un cuvânt

te pot ameți rostind doar iubire

un tandem du-te-vino pe aceeași rostire

un coșmar numit dorință

ca orice femeie care se respectă

ai dreptul să joci dur

în această lume

fără contur

plină de juisare

în palma mea ofilește o floare

te privesc fără să caut întrebări sau răspunsuri

este o stare de nedescris

tăcere adâncă

văpaie

bâlbâiala continuă a sângelui

întoarcerea în timpul copilăriei

când desenam chipul unei fete pe asfalt

iubita mea marțiană

și eram mai înalt