Când soarele apune…

Când soarele apune la fereastră
Și zâmbetul pe cer tu îl zărești,
Să știi că unde e povestea noastră
E lacrima de care îmi vorbești.

Suntem ca două stele căzătoare
Din cerul furtunos și plin de-amar,
Pe calea mea e-o lacrimă ce moare
Și pe a ta e fără de hotar.

Mă sting ușor sub patimi ce mă-ncântă
Și dau dorinței împlinirea sa,
De te visez în noapte e o luptă
Ce-o port cu sufletul și soarta mea.

Acum tu pleci pe la apus spre casă
Și eu închid fereastra dinspre cer,
A fost poveste sinceră, frumoasă,
Din ea doar amintirea mi-o ofer.