In miezul noptii aburinde
stradal, necamuflat,
in vazul tuturor, se ridica
tantos, smogul.
Ne intoxica.
Doar ploaia mai spala
putin cate putin
din pacatele contemporane.
Cele vechi au ramas in urma privite
de doi indragostiti de sub umbrele de sperante.
Sperante murdarite de zadar
coboara scarile intr-un subsol pustiu.
Scrasneste iubirea scrijelita-n pereti,
miroase-a mucegai,
Umbrele subrede atarna
spanzurate de grinzi putrezite.
Stam goi, in Necuprins
unul in fata celuilalt,
ne zgariem sentimentele precare
cu unghia de la mana stanga
pe pantece.