Liniile dintre noi


Între noi, timpul a așezat niște munți
Și mai multe ape a așezat destinul
Fâșii de durere brăzdeaz-a noastre frunți
Iar în piept sălășuiește chinul.


Cuvintele ni se izbesc în dimineață
Doar ciorile mai poartă-n plisc uitarea
Săruturile se-nneacă într-o lăptoasă ceață
E ziuă dar încă nu se vede zarea.


În loc de icoană pe pereți stă spânzurată
Singurătatea.
Până la genunchi lacrima ta sărată
mi-ajunge. Și încă n-a sosit noaptea.


De tine mi-e sete și foame de tine îmi este
Femeie frumoasă ce stai de veghe în noapte
Despre noi timpul a scris o poveste
O poveste despre viață fără de moarte.