Sub coșul de răchită,
Un plic ți-am pus.
Tu n-ai venit iubită,
Să vezi câte ți-am scris.

Pe malul apei curgătoare,
Mă macin gânditor,
La un copil și-o floare,
Crescută în pridvor.

Sărmana floare e zglobie,
De viața parcă prinsă-n tihnă,
Nimic de noi nu știe,
Străluce-n soare fină.

Mai dă-mi de veste,
Când soarele-i pe creste.