Printre vii și morți, la botezuri

La botezuri,
nerăbdator aștept,
printre râsete gălăgioase,
ultimele strângeri colțuroase
de vorbe,
de simplitați tăioase.

printre nou-născuți,
printre resturi de oase,
fericirea, banală îmi scapa,
de fiecare data.

La botezuri,
oamenii nasc mereu,
fără întrebări, fără spontaneitate.
vorbind fericiți,
printre toți, despre toate,
printre morți
despre nou-veniți.

Despre hainele colorate,
ale ultimei bucurii,
pe care o exploatez din plin,
peste tot unde merg, la orice botez unde vin.

Din pacate,
oamenii nasc
la botezuri,
fără să se mai nască,
fără să mai înebunească,
printre repetări,
printre obișnuințe,
fără imposibile dorințe.

Printre vii și morți, la botezuri,
eu sarg geamuri.
Înebunit.
printre vorbele grăbite
a celor ce au amuțit,
printre suflete,
amorțite,
de vremuri.