Nu!
Nu poți să mă pui
Pe-un piedestal
Și să-mi ceri apoi
Să ruginesc în neclintire.
Nu poți să pretinzi
Să fiu perfectă
Statuia tăcută
În colțul umbrit
Peste care se pune
Praful uitării...
Nu poți să mă condamni
La singurătate
Nu ai voie
Să mă venerezi doar
Noaptea în tăcere...
Nu poți să-ngenunchezi
La picioarele mele
Și să depui ofrandă
Ca unui zeu...nu sunt
Dar sunt femeie!
Am și trup pe lângă suflet
Te doresc păgână
Poți doar să mă iubești
Nu?!