uneori se oprește și intră în acel bistro
își ia ceva nesemnificativ
tace un minut sau două
se uită apoi la ceilalți și nu se sfiește
să vorbească

râde ușor amuzată când le spune
sunt așteptată de câtva timp în grădină
ei mi-au spus mai demult dar îi las să aștepte
se întoarce la acel ceva nesemnificativ cumpărat
mai mult ca un pretext realizează cei care
nu o cunosc

ceilalți știu ce le va spune
sigur nu o cred ciudată sau altfel fiecare
are stranietățile lui dar pe ea o consideră
o soră sau o mamă ce altceva
ar putea fi

ea se întoarce spre ei și repetă
mă așteaptă în grădină și mie mi se face dor
de acel măr
oare măr este întreabă pe cel mai apropiat
sau și aici devine oarecum visătoare
amintirea aceasta este din altă carte

după care cu același zâmbet plăcut
iese mulțumindu-le tuturor pentru discuție
cei din bistro se uită lung după ea și continuă
vorba ei e așteptată în grădină șoptesc ei
sunt atât de frumoși și ea de departe se întoarce spre ei
bănuindu-i