fiecare zi e o renunțare modestă
fiecare renunțare e un război strălucitor cu eroi
înfășurați în pelerine impecabile
proiectați pe ecrane gigantice

copiii au jucării cu figurile lor plastifiate

degetele cu unghii lucioase
au tăiat istorii adânc luminos sângerând și acum
iși bat ritmul pe rafturi decojite
în muzee concentrice

se spune că venele lor vibrau
amenințător sub pielea lucioasă
mirosind a apă de colonie că purtau
pantofi minusculi de damă sub cizmele cu catarame

de fapt eroii se îmbulzesc întotdeauna
într-o casă la țară iarna aprind focul
cu uniformele kaki ale morților
vara cerșesc la marginea mării mereu
orbi surzi schilozi ciufuliți ar urla copiii
văzându-le realitatea încrustată adânc
în oasele moi nu nu pot fi ei
vinovații de binele nostru opac
nu pot fi ei străbunicii despre care se vorbește
în șoaptă de ziua națională

ei locuiau într-o casă prea puțin cunoscută
din țara aia incendiată
de două ori pe săptămână