sângele meu te cunoaște...
ca pe sfânta explozie a inimii,
dorind să elibereze sufletul...
ce limpede ard, ce simplu mă aștern!
parcă aș fi lecția unui timp, repetiția
care nu plictisește... amestecând
zarurile cu sărutări și îmbrățișări...

îmi amintesc cum mi-ai rupt calendarul,
cu o voce de viitor, care mă vrea pe perna ta!
îmi amintesc cum ți-am rupt știința clipei...
rotunjind aroma verde a unui pahar cu ceai,
stând pe spatele roșu al unui accent...
zâmbind prin tine, prin albul și negrul literelor,
ca să te regăsești... mirare de mister și dor...

7 martie 2009, 01:23