Mai dă-mi Doamne-o zi de mai,
Să mai zburd pe șapte cai,
Să trec dunarea înnot,
O guriță a-i da să pot.
S-o apropii lângă soare
Chipu-i făr-asemănare
Să se-ntreacă-n strălucire
Cu a soarelui privire.
Și să fie zi de joi,
Să mai joc ca pe la noi
Horă mare muntenească
Cu suflarea românească.
Dă-mi Doamne un strop de minte,
Ca să-i las fără cuvinte
Pe cei ce mi-au călcat țara,
Pe cei ce ne-au dat sudoarea.
Și mai dă-mi o zi de post,
Toate să le fac cu rost,
Ca să intr-n mănăstire,
Să-ți aduc iar mulțumire.
Și-apoi lasă-mă-ntr-o seară,
Pe la mama să trec iară
Ca să vadă stând la poartă
Doi ochi care plâng s-o vadă.
Lasă-ma o seară-apoi,
Să râman cu mândra’n doi
Să ne prindă zorile,
Ca privighetorile
Apoi să mă iei de vrei
Și să-mi pui la căpătâi,
Ultima dorință sfântă
Mama mea sa nu mă plângă.