agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-07 | [This text should be read in romana] | Străbunica Bunica mea e grasă si urată are riduri, are burtă... părul ei e rar și moale glasul domol, mersul agale.... Două decenii de mama o despart seamănă la chip și chiar la stat. Mama e plăcută, dar severă; modestă și destul de austeră. Undeva, era să uit, zace străbunica doar piele și oase mititica... Abia se uită, abia vorbește și zi de zi se tot sbârcește! …………………………………… Eu sunt cu totul altfel decât ele! Eu sunt o zână printre stele! Un boboc ce-acuma s-a deschis sunt frumoasa, caldă, sunt un vis! Ei! Suntem patru femei înrudite Doamne, mult suntem diferite! Nu vreau să fiu ca niciuna ! Vreau să fiu mereu cum sunt acuma ! La cele trei din fața mea mă uit Pe toate le iubesc la fel de mult de când mă știu le văd în jurul meu nu le-am ales! Așa făcut-a Dumnezeu! Le iubesc, dar totuși nu-mi convine, nu pot să cred c-au fost ca mine! Să cred că mama băieții păcalea? și c-a ales pe cine vrut-a ea? Să cred că buna asta grasă a fost și ea cândva frumoasă? Să cred că stafidita străbunică a fost și ea cândva o zână mică? Imi pare că ne-am născut așa deodată străbuna, buna, mama și o fată... Din toate eu sunt exemplarul reușit! La mine nimic nu e greșit! Strabuna nu mai vrea nimica... nici muzică, nici filme, doar păpica... Bunica la TV mereu priveșe.... Mama, toata ziua doar muncește! Eu sunt singura care iubesc viața! Plină de elan plec dimineața si tot ce fac imi iese bine! Ce mai! Niciuna nu-i ca mine…. Dar, trece ziua, seara vin acasă și toate patru stăm la masă.... Mă uit pe rând la fiecare; Doamne! Cum să-ți cer îndurare? Căci, silă-mi face străbunica când văd că nu mai e nimica! Doar piele, peste oase, încrețită Nu pot să cred c-a fost cândva iubită! Nici ca bunica nu-mi doresc pielea feții să-mi zbârcesc… să fiu greoaie și înceată să stau în casă ziua toată! Timpul pe loc nu pot să-l fac să stea? Nu vreau să fiu ca mama mea! Să fiu severă sau distantă să râd puțin, sau niciodată! Ce-i de făcut? Mă-ntreb mereu Cum să mă port cu trupul meu? Ce să mănânc? Cum să trăiesc ? Nu vreau de loc să-mbătrânesc! Nu vreau să fiu ca celelalte Exemplu viu îmi stă în spate! Cum să mă port și ce să fac Ca trupul meu mereu să-mi plac? Din cărti o mie tot citesc soluția nu o găsesc.... Muncesc și caut ca o roabă cum să port să n-ajung babă? ..................................................................... Au inflorit, s-au scuturat de multe ori platanii Nici n-am băgat de seamă cum trecură anii... Tot căutând prin cărți și negăsind nimica viața s-a scurs.....eu sunt acuma străbunica ! București, 10 aprilie 1997
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy