este acolo o bucată de plajă unde
valurile nu s-ar sparge decât în spumă de țărm
ofranda aceasta este asemenea zeului care
ca să te abată de la realitate
așterne la picioare ființa lui preschimbată în spumele alea ingenios de albe și voluptoase
este ca o transformare a clipei în propriile noastre vremelnicii necurmate
acolo unde piciorul tău își lasă urma imprimată în nisip chiar
și după ce valul spart a trecut pe-acolo
într-o încolăceală de spumă mângâiată de tine
este poate o înserare cu văpăile destrăbălate vederii
în locul acela unde numai noi existăm
zeul a plecat să adulmece o nereidă ceva
în locul acela unde lumea și-a găsit hotarele înfipte bine pe picioare
fără de noi înăuntru
unde vorbele
și săruturile (numai dacă vrei tu nimfă numai dacă sarabandele veseliilor tale vor a simți rumoarea aceea specială a buzelor când vorbele își transformă limbajul în simțuri)
ți se sparg de limbă
spuma valurilor rătăcite permanent pe vreun țărm unde plaja poate rămâne
fărâma noastră nezdruncinată de amintire