trenul acela nu avea așteptări
ca toate trenurile
trenul acela avea o fetiță cu ochi albaștri și fluturi
foarte mulți fluturi tăcuți și frumoși
trenul acela era în mine
surâs

pe un peron orb de soare
tu fumai nervos
serios
arătai exact ca un
.
la mijloc de viață

trenul acela a ieșit firesc de pe șine
mușcând buzele fierbinți ale orașului
pășea docil pe urmele tălpilor noastre
ca un pretext
i-au căzut toți fluturii pe aripile Timișoarei
s-a oprit mirat între arborii de magnolii
îi tremurau prea tare genunchii
și se gândea că
era ceva în neregulă
de unde atâta strălucire
orașul nu existase până atunci
îl născusem noi doi
să avem un loc magic în care
să ne ținem de mână
aievea

epilog
în ochii albaștri ai unei fetițe fluturi...