Cineva


Cineva mă privește pe mine,
cineva o privește pe ea;
într-un ochi de lacrimi mă poartă pe mine
și pe ea-n celălalt cineva.

Vine-ncet printre frunze și-și lasă
în aer îndulcitul parfum,
carnea, preadulce melasă,
părul, preadulcele fum.
Oh, limbi de jar, de văpaie
mă ling în acest așternut;
sunt ca pe umede paie
un osândit cu lumină bătut.

Dulce carne, dulci oase, chin dulce,
ne iubim între frunze de lotuși
în privirile-i calde când, totuși,
el merge tăcut să se culce...