Frumoșii ani s-au strecurat,
În vremurile ce-au plecat.
Frumoșii ani s-au cam tot dus,
Cu vremurile ce-au apus.

Dar au lăsat în urma lor,
Fir de lumină, tainic izvor,
Păstrat în stinse bucuri
Fior plăcut de amintiri.

Timpul stăpânul tuturor
S-a ngrămădit în ani ce dor
Plecând ei au lăsat tristețea
C-au luat rapid și tinerețea.

Iar visurile-nalte cu speranță
I-au stat alături cu credință
Trec anii, trec și-aceste toate
Încet, constant, până la moarte...